32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân, „Oraşul care moare'', nominalizat pentru a fi inclus în patrimoniul UNESCO

Ar fi trebuit să-l asculte, recunoaște Silviu. Purtătorul de cuvânt al primarului, Roberto Pomi, a precizat că Italia a înaintat propunerea de includere în Patrimoniul Mondial în ianuarie şi preconizează ca UNESCO să ia o decizie în iunie anul viitor. Adrian Spătaru, student, avea 51 de stupi, iar Dumitru Mirescu, șofer de TIR, avea 48, unii moșteniți de la tatăl său. Cât bărbatul încerca să înțeleagă cum s-a întâmplat masacrul, mătasea japoneză, cochinchinele galbene și păunii albaștri ciuguleau în tihnă albinele din iarbă. Silviu povestește că, după ce a început procesul, veterinarul din sat l-ar fi chemat la o întâlnire cu Drăcman, o încercare de împăcare.

Totalul locuitorilor în era dedintre care români, maghiari, 2 germani, 12 evrei și 78 țigani. Pentru locuitori limba maternă era româna, pentru maghiara, pentru 78 limba țigănească, iar pentru 3 germana. În erau de locuitori populație stabilă, după confesiune: ortodocși, 22 greco-catolici, 39 romano-catolici, reformați, 1 evanghelic, 8 unitarieni, 43 baptiști, 1 israelit, știau ungurește.

După etnie erau români, unguri, 2 germani, 18 țigani, după limba maternă români, unguri și 32 țigani. În Luna de Sus avea de locuitori — români, unguri și 39 țigani, bărbați și femei. Dintre cei peste 7 ani erau neștiutori de carte. Populația satului era în de locuitori — bărbați și femei. În numărul locuitorilor crescuse la bărbați și femeiiar instant chimie genetică dating locativ la de case și gospodării, numărul mediu al persoanelor pe o gospodărie era de 3, 2, 3 bărbați erau absolvenți ai unor instituții de învățământ superior.

Absolvenți de licee erau 1 bărbat și 3 femei, de școli medii și tehnice de specialitate 2 bărbați și o femeie, de școli profesionale și de meserii 53 bărbați și 7 femei, de școli generale 80 bărbați și 73 femei, iar de școli primare bărbați și femei. În anulla recensământul populației s-a înregistrat cel mai mare număr de locuitori din istoria satuluidintre care români, maghiari, 1 ucrainian și 87 rromi.

După confesiune ortodocși, reformați, 25 romano-catolici, baptiști, 5 penticostali și 4 de alte credințe 3 de alte religii și 1 fără religie. În special în decursul secolul al XX-lea din Luna de Sus s-au ridicat câțiva intelectuali: ingineri și subingineri,economiști și juriști,dar și cadre didactice,preoți,un medic stomatolog care activează la Biudapesta,un notar,etc.

Menționăm pe pastorul Szatmari Bela, și pe Dacian But-Căpușan,licențiat și doctor în Teologie,care au fost cadre didactice asociate în învățământul superior,pentru scurte perioade,la facultățile de Teologie reformată și respectiv ortodoxă din Cluj-Napoca, pe Szatmari Ildiko,căsătorită Szocs,profesoară de chimie,actualmente director general al Colegiului Național Bethlen Gabor din Aiud și pe Jakab Amalia, căsătorită Judea, designer vestimentar, cadru didactic la la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Universității Oradea.

În Luna de Sus s-a născut în cunoscuta actriță maghiară Kiss Manyi,artist emerit,care a activat la Miskolc,Szeged și Budapesta decedată în A fost fiica învățătorului și cantorului Kiss Lojos. Agricultura Ocupația de bază a lonenilor în trecut era agricultura și creșterea animalelor.

  1. Skill black ops 2
  2. На мгновение она словно приросла к месту, не зная, куда бежать и что делать.
  3. Dating site ce cauți
  4.  Хочешь со мной переспать? - Теперь на Беккера смотрела юная девица, похожая на персонаж фильма ужасов «Рассвет мертвецов».
  5. „Oraşul care moare'', nominalizat pentru a fi inclus în patrimoniul UNESCO
  6. Porniți viteza dating uzh
  7. British guys dating style
  8. Sochi dating

Numeroase documente din secolele al XVI-lea și al XV-lea menționează existența grădinilor în care cu siguranță se cultivau zarzavaturi. Din avem cunoștință despre viile de pe teritoriul Lonii, la deal. În perioada interbelică au apărut multe gospodării țărănești bogate, care dețineau suprafețe mari de teren și un mare număr de vite și care se bucurau de prestigiu în viața socială a satului.

Întovărășirea agricolă "Victoria" s-a realizat în Luna de Sus în anul Agricultura se desfășoară în prezent pe loturi individuale și mica industrie prin societățile comerciale, asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate care își desfășoară activitatea în special pe platformele fostelor CAP și AVICOLA.

În cadrul CAP Florești între la Luna de Sus a funcționat o fermă vegetală și o fermă zootehnică pentru creștere bovinelor. În anii '60 a fost înființată livada existentă și astăzi cu meri și pruni, în suprafață de circa 10 ha. Este evidentă atitudinea de respingere a oricăror forme de asociere. Sectorul zootehnic în general este slab dezvoltat, cu șeptelul în continuă scădere. Cele mai des cultivate sunt cerealele: grâul de toamnă, orzoaica de primăvară și porumbul, apoi cartoful și leguminoasele pentru boabe — fasolea, uleioase rar — floarea-soarelui.

Potrivit datelor Recensământului General Agricol efectuat între în Luna de Sus erau exploatații agricole individuale, suprafață totală: ,71 ha, suprafață agricolă utilizată: ,54 ha, teren arabil: ,08 ha, teren arabil în repaus: ,35 ha, grădini familiale: 28,67 ha, pășuni și fânețe naturale: ,12 ha. Total suprafață cultivată cu cereale:09 ha, grâu: 15,05 ha, secară: 1,48 ha, orz: 51,90 ha, orzoaică: 33,76 ha, ovăz: 1,86 ha, porumb: ,58 ha, sorg: 0,46 ha.

Suprafețe cultivate cu: cartofi: 17, 09 ha, floarea soarelui: 1,22 ha, legume în câmp și grădini: 0,31 ha. Suprafețe cu plantații pomicole: meri: 0,49 ha și pruni: 0,18 ha. Mașini agricole: tractoare: 19, motocositoare: 4, pluguri cu tracțiune mecanică: 25, pluguri cu tracțiune asian dating denver co 50, semănători cu tracțiune mecanică: 6, semănători cu tracțiune animală: 23, combine: 3, care și căruțe: 74, unități au utilizat echipamente agricole de la terți.

Viața religioasă Biserica Reformată-Calvină din Luna de Sus datează dineste monument istoric și de arhitectură. A fost construită în stil gotic ; se mai păstrează contraforturile și ancadramentele de la uși și ferestre pe latura sudică. Biserica are formă de navă, cu ușă pe latura vestică și pe cea sudică, unde există un porticul construit în La început a aparținut Bisericii Romano-Catolice, după o scurtă perioadă cultului unitarian, iar apoi celui reformat.

În această perioadă au fost pictate frescele, au fost înlăturate statuile, iar sacristia care exista pe latura de nord a fost demolată. Este cea mai veche construcție din localitate.

Se pare că hramul acesteia a fost Sf. Martin, episcop de Tolouseoriginar din Sabataria, azi Szombathely Panoniaprăznuit la 11 noiembrie în Biserica Catolică.

În anulîn timpul pastorului Baconi Incze Samuel, a fost executat tavanul casetat în stilul Renașterii, de către maestrul sas Lorenz Laurențiu Umling cel Bătrân din Clujoriginar din Saschizși cei doi fii ai săi.

Una dintre cele de casete, 8 șiruri a câte 15 coloane, în suprafață de mp 8 x 16, 5 conține o scenă de vânătoare, amintind de legenda grofului Gyeröfi, ultimul grof din Lona, care a plecat la vânătoare și nu s-a mai întors, suferind un accident. A fost pedepsit de Dumnezeu pentru că n-a cinstit duminica. Prima lucrare executată de Umling la biserica reformată din Lona a fost amvonul În a fost terminată actuala turlă, cu bază pătrată, în stil baroc, cu acoperiș în formă de ceapă.

Înainte exista un turn-clopotniță din lemn. Orga, achiziționată cu de forințiconstruită în cu piese ce datează din secolul al XVIII-lea a fost adusă de la Oradea cu căruța de către curatorul Jager István. La biserica reformată a existat un clopot fabricat încu inscripție în latină, folosit până încând a fost topit și turnat din nou.

Pastorul Szakacs Istvan a fost protopop al Călatei între Biserica este declarată monument de arhitectură și este înscris pe lista monumentelor istorice cu codul CJ II m-B Pe lista completă 32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân locașurilor de cult din România are codul Cunoaștem un act emis în anulde către principele Transilvaniei, Mihail Apafi, o diplomă în limba latină prin care dijmele pe care le plăteau locuitorii satului Szasz Lona erau donate parohiei reformate din sat.

Matricolele au fost introduse în de către pastorul Pataki Dániel I, care a însemnat într-un calendar botezurile, cununiile și înmormântările, uneori și evenimente din viața satului.

32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân

Fiul său, pastorul Pataki Daniel II le notează în continuare pe o listă, iar din le transcrie în Registrul matricol. Un amănunt demn de reținut este acela că la anul exista în curtea bisericii o construcție din lemn kaloda în care erau închiși cei care săvârșeau fapte reprobabile și erau condamnați la un număr de zile de carceră de către Consiliul parohial al Parohiei reformate Presbiteriucare avea drept de judecată.

Între anii - apare cu numele Lona, iar apoi, până înca Szászlóna Lona Săsească.

Tot aici erau închise perechile care, din diferite motive, doreau să se despartă, exista doar un pat, o masă, o farfurie și un singur set de tacâmuri. Comunitatea reformată din Lona este înfrățită cu cea din Zeist Olanda. Corul bisericii reformate Imreh Sandor - care a activat între și a fost reînființat în - condus azi de Felházi Lenke participă la diferite festivaluri de coruri bisericești din țară sau străinătate: Ungaria, Olanda, Elveția, etc. Casa parohială este construită în Biserica ortodoxă cu hramul "Sf.

Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită din cărămidă în anulîn timpul păstoririi preotului Ioan Radu și a fost sfințită în 28 octombrie de către episcopul Nicolae Ivan.

32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân

Planul a fost executat de arhitectul Victor Smigelschiiar construcția a fost realizată sub conducerea arhitectului Ernest Köncz din Cluj. Iconostasul este pictat de prof. Emil Cornea din Clujde icoane pictate pe pânză, în ulei. Turnul respectă tipicul bisericilor din Transilvania simțindu-se influența gotică și barocă. Este situat pe latura de vest și acoperit cu tablă adăpostind cele 3 clopote.

Bărbatul a lăsat munca și a venit imediat. Tocmai de asta nu ținea stupi, de frică să nu pățească copiii ceva. A dat albina de pe pătură și s-a întors la muncă. După câteva minute, a mai căzut o albină și copiii au strigat din nou. Apoi încă una și încă una. Când au chemat-o și pe Maria, pe pătură și pe beton erau peste zece albine moarte.

Și nu doar acolo: erau albine în fața stupilor, prin iarbă, pe prispa casei și pe masa de lemn de sub pomii din curte. Unele erau nemișcate, altele, căzute pe spate, își mișcau în gol picioarele îmbrăcate în polen. Femeia a știut imediat că e grav. La cinci minute de mers pe jos de casa Mariei, peste un podeț acoperit de bălării, e casa unde a copilărit Gheorghe Preda, ginerele ei. Pe bărbatul de 46 de ani îl știu toți ca Gili, alintul cu care îl mângâiau părinții încă de mic.

În dimineața aceea, și el se ocupa de stupii lui: de familii, unele de mărime medie, cu Era timpul pentru munca de primăvară: ramele pe care trăiesc albinele trebuiau scoase din stupi și depozitate în cutii mai mari, curate și dezinfectate, în care să-și depună puietul și să facă miere. Mierea era una dintre cele mai importante surse de venit pentru el și soția lui, Valentina — Vali, cum o strigă toți —, psiholog în Roșiorii de Vede.

La stupi îl ajuta un băiat din sat. Era suficient de cald pentru tricouri și, ca să 32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân protejeze de înțepăturile albinelor agitate, amândoi purtau măștile pe figură.

Era atâta zumzet, că, de multe ori, dacă nu stăteau unul lângă altul, trebuiau să ridice vocea ca să se audă. Pe la 12 au făcut o pauză pentru prânz și, când au terminat, Gili a rămas în urmă să mai aranjeze lucruri prin curte, iar băiatul s-a întors singur la stupi. Stupii erau tot acolo, dar albinele dispăruseră. Doar la urdiniș, intrările de câțiva centimetri în stupi, erau grămăjoare de insecte moarte. În iarbă erau o grămadă de albine moarte, unele căzuseră secerate din zbor, altele se târau dezorientate încercând să găsească drumul către casă.

Gili a luat o punguliță transparentă, a strâns un pumn de albine și a pornit spre primărie. Trebuia să afle dacă cineva stropise în ziua aceea lanurile de rapiță.

Când vine vorba de insecte, albinele sunt printre cele mai avansate — e una dintre primele lecții din Manualul Apicultorului, cartea care te învață ABC-ul domeniului. Roiurile de Apis Mellifera sunt, de fapt, supraorganisme în care indivizii nu pot supraviețui decât ca parte a întregului. Tot ce face individul e pentru colectiv, o formă de organizare care le-a permis să supraviețuiască de milioane de ani.

Omul le mănâncă mierea de Gheorghe Preda, zis Gili stângaa avut primul stup la 17 ani și Silviu Ninu, la 7 ani. Deși ultimii ani n-au fost dintre cei mai ușori, niciunul nu se gândește să renunțe vreodată la apicultură. Aplicația green dating se știe când au apărut primii stupi în Butculești.

Cei mai bătrâni își amintesc că și înainte de colectivizare erau albine. Încetul cu încetul s-au obișnuit și au ajuns să se gândească că poate e mai bine așa. Pe vremea lui Ceaușescu, apicultorii se bucurau de mai multe libertăți față de alte categorii profesionale, putând să aibă stupi în proprietate sau să se deplaseze în țară prin pastorale, călătorii în care își poartă stupii după cum înfloresc plantele. Multe sate aveau la colectiv câțiva stupi îngrijiți de un apicultor. După Revoluție, CAP-ul s-a desființat și oamenii și-au primit pământul înapoi, dar nu mai era aceeași lume.

Împărțirea i-a lăsat cu câteva hectare, prea puțin pentru o agricultură profitabilă. Lângă Butculești, în Roșiorii de Vede, industria a început să fie privatizată și oamenii să-și piardă slujbele. Fabrica de tricotaje, apoi cea de vagoane, unde lucra și Gili, s-au închis.

définition - Luna de Sus, Cluj

Ordinea bună, rea, cu care se obișnuiseră oamenii, dispăruse. Albinele de la colectiv au fost cumpărate de săteni, ca să nu rămână abandonate, și pământurile au fost luate repede în arendă de afaceriști locali. Butculești a avut zile mai bune. Acum, pe ulița neasfaltată nu trece mai nimeni. Prin curți și pe șanțuri, iarba e înaltă. Casele mici, fără etaj, sunt ascunse după garduri din scânduri cenușii sau de beton gri.

Viața se petrece între două magazine, un aprozar în ruină și o biserică acoperită cu tablă ruginită. Cei mai mulți săteni sunt bătrâni, trăiesc din pensii și din ce le trimit copiii plecați. Adulții rămași lucrează la Roșiori, la jumătate de oră distanță, pe câmp, cu ziua, sau primesc ajutor social.

Susține munca noastră Gili nu regretă trecutul, mai ales trecutul comunist.

Susține jurnalismul DoR

Acum, dacă vreau să muncesc să am de stupi, 1. Trăiesc în cel mai bun timp pentru mine. Într-o zi a mers la WC-ul din curte și, când a ieșit, pe o ramură a văzut un roi de albine care se pregătea să-și facă un stup.

S-a hotărât să-l prindă: a pus o cutie de lemn sub pom și albinele și-au făcut cuib. Ea l-a plăcut pentru că era culturist și arăta bine. Trei ani mai târziu s-au căsătorit, chiar dacă părinții ei erau sceptici. A ieșit poate un lucru mai bun. El s-a apucat de amenajat interioare și tâmplărie. Ea ar fi vrut să meargă la facultate la București, dar a renunțat, pentru că el se temea că o va pierde. Așa că a devenit asistentă pentru un medic de familie, iar în urmă cu opt ani a terminat Facultatea de Psihologie și acum are un cabinet particular în Roșiori.

ÎnVali avea și ea de stupi. De ei avea grijă însă tot Gili, după ce mult timp îl ajutase și ea la extras mierea de pe rame. Se pricepea, trăise între apicultori, dar apoi devenise alergică și hotărâse să se țină mai departe. Se ocupa mai mult de păsările din curte, o altă pasiune mare de-a lor, și nu orice păsări, ci varietăți exotice. În câțiva ani au strâns zeci, precum mătase japoneză albă o clovn datând online pitică acoperită toată cu fulgi lungi mătăsoșigăini cochinchina galbene aproape identice cu cele clasice, dar acoperite până la degete cu multe, multe peneprepelițe mici și nisipii și păuni albaștri.

32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân

Cei de stupi ai lui Vali și cei ai lui Gili erau o mică parte din totalul de un milion și jumătate din România. După un declin în anii —, apicultura începuse să redevină o practică obișnuită. Țara noastră era în — ca și acum — una dintre cele mai importante producătoare și exportatoare de miere din Uniunea Europeană. Pe-atunci, opt oameni mai țineau stupi în Butculești: Silviu, Gili și Vali îi aveau pe cei mai mulți și scoteau și cei mai mulți bani din asta.

Vecinul din spatele casei lui Gili avea și el 50, iar pe aceeași uliță, mai înspre sat, erau Florentin Spătaru, cu 52 de familii și, la 30 de metri de el, Dorel Gramu, un fost coleg de clasă de-ai lui Gili, cu Adrian Spătaru, student, avea 51 de stupi, iar Dumitru Mirescu, șofer de TIR, avea 48, unii moșteniți de la tatăl său. Pe aceștia trebuia să-i anunțe Gili. Alarma trebuia dată imediat și bărbatul a început să sune chiar din mașină, în drum spre primărie.

Printre primii sunați au fost Adrian, studentul, și Silviu, cumnatul. Silviu era prin țară cu munca.

traduire de

Bărbatul de 37 de ani locuia cu familia la București, unde lucra ca inginer alimentar. Între familie și muncă își găseau și stupii locul, pentru ei străbătea de câte ori era nevoie drumul către Butculești.

Așa a făcut și când a auzit de moartea albinelor. Adrian avea 22 de ani și era în vacanță. Locuia de doi ani la București și studia agronomie. Avea albinele de trei ani și vindea miere pe la colegii de facultate.

Spre deosebire de Gili și Silviu, care aveau stupii lângă casă, el îi ținea în capătul grădinii și nu trecea pe la ei în fiecare zi, cum n-o făcuse nici în ziua aceea. De dimineață se urcase direct în mașină să meargă cu treabă la Roșiorii de Vede. La întoarcere, a văzut un tractor și o mașină de stropit în lanul de rapiță de lângă sat. Nu i s-a părut din cale-afară de ciudat. Butculeștiul e înconjurat de terenuri cu rapiță, porumb, grâu sau floarea soarelui și pe câmpuri e mereu vreun utilaj pus la muncă.

Era deja în casă când l-a sunat Gili și a plecat imediat să-și verifice stupii. Îl aștepta aceeași scenă: liniște în stupină și albine moarte la urdiniș.

32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân

Primăria din Săceni, de care aparține Butculeștiul, e în centru. Lângă ea — biserica ortodoxă, monumentul dedicat sătenilor căzuți în Primul Război Mondial, un soclu de piatră alb și stația unde oprește de patru ori pe zi microbuzul către Roșiori. Prima persoană peste care a dat Gili la primărie a fost primarul.

Gili credea că albinele nu muriseră din vreo cauză naturală. Știa că rapița, o plantă meliferă care produce nectarul necesar albinelor, era în floare. Mai știa și că era sezonul în care planta se stropește cu insecticid. A întrebat dacă la primărie a venit vreo notificare care să anunțe stropirea. I s-a spus că nu, dar că oamenii văzuseră niște utilaje agricole, ale lui Drăcman, trecând pe drum de dimineață, către Roșiori.

Când a auzit, Gili și-a luat albinele și s-a urcat în mașină. Știa unde să meargă. În aprilie albinele lui Gili, Silviu și ale celorlalți apicultori din sat au murit brusc, după ce rapița a fost stropită cu un insecticid puternic.

Ziua de 17 aprilie începuse normal în Butculești, un sat din Teleorman cu mai puțin de de oameni și asfalt doar pe drumul principal. Vremea era neobișnuit de caldă, cu peste 20 de grade și niciun semn de ploaie.

Zeci de milioane de albine au pierit în câteva ore. Dincând și-a pierdut slujba de la fabrica de vagoane, Gili se împărțea numai între albine și amenajarea interioarelor. Ajunsese să cunoască multe despre albine, așa că, atunci când s-a aplecat peste cadavre a văzut că nu muriseră toate, ci doar culegătoarele, a căror treabă e să culeagă nectarul de pe flori și să-l aducă înapoi în stupi. Săculeții de polen de pe picioare și trompa scoasă arătau că tocmai se întorceau de la un cules.

Nu putea fi vorba decât de o intoxicație.

Ți se pare important ce ai citit?

Deși nu își pot controla stupul și nu pot ști niciodată exact unde e un anumit individ din armata de cercetașe, albinele sunt predictibile. De exemplu, dacă în raza de acțiune de cinci km pe care-i poate zbura o albină este o sursă mare de hrană, cel mai probabil cercetașele vor fi acolo.

32 de ani femeie datând de 24 de ani bătrân

Evoluția le-a transformat în comunicatori buni: când una găsește mâncare, se întoarce în stup mă întâlnesc cu fwb-ul meu face un dans prin care transmite direcția, distanța și calitatea hranei. Apicultorul era convins că în primăvara aceea albinele lui nu au avut un dans complicat de executat.

Pe drumul către Roșiori, înainte să intri în Săceni, era zona Ceretului, cum o numeau sătenii. În primăvara aceea lanurile golite de orice casă, copac sau tufiș erau pline de rapiță în floare.

Galben cât vezi cu ochii. Era, spun sătenii, terenul luat în arendă de Daniel Drăcman, cel ale cărui utilaje le văzuseră angajații primăriei. Și, cel mai important pentru Gili, florile erau la mai puțin de doi kilometri de casa lui, o navetă ușoară pentru albine.

Când a ajuns acolo, nu a mai văzut pe nimeni. Doar urmele utilajelor, plante călcate la pământ și flori ude, acoperite de o pojghiță subțire, rămasă de la stropit. A-ți da pământul în arendă înseamnă a da altcuiva dreptul să-l muncească în schimbul unei sume de bani. În Săceni și Butculești toată lumea știe ce e o arendă. Majoritatea și-au dat pământurile pentru că agricultura azi înseamnă utilaje și suprafețe mari, iar cei mai mulți nu le aveau nici pe unele, nici pe altele.

În Săceni erau mai mulți arendași și societăți agricole care creșteau industrial plante. În câmpul gol, cu punga de albine în mașină, Gili s-a gândit să meargă în cealaltă parte a satului, unde știa că fermierul Drăcman mai avea pământ.

A dat peste niște muncitori. Nu le-a arătat din prima pungulița cu rămășițele insectelor, doar i-a întrebat dacă au făcut stropiri.

Oamenii i-au răspuns că da; stropiseră rapița la Ceret. Abia atunci le-a arătat albinele. Au ridicat din umeri. Toate părerile de rău din lume pentru albine, dar nu e treaba lor să anunțe stropirile cu insecticid, e treaba proprietarului de terenuri. Gili le-a dat dreptate. Nu cu muncitorii avea el treabă.

LaGili completa deja un proces verbal la primărie, prin care declara moartea albinelor. Mai apoi, consiliul local sau administratorii terenurilor trebuie să-i anunțe, în scris sau telefonic, pe apicultori — fie că stau acolo temporar, în pastorală, sau tot anul —, cu cel puțin 24 de ore înaintea efectuării tratamentelor. Când apicultorii primesc vestea despre produsul cu care se va stropi, fie își închid stupii, fie pleacă mai departe, astfel încât albina să nu mai ajungă la floarea tratată.

În ziua aceea, până la ora 13, nicio astfel de notificare nu fusese depusă și niciun apicultor nu primise vreun telefon. Gili îi sunase pe apicultori și le spusese să vină la primărie, să vadă împreună ce e de făcut.

Relația apicultor-fermier e reglementată prin lege pentru că, fără să vrea, fermierii pot provoca pagube mari pentru apicultori.

Cu multe secole în urmă, oraşul ocupa o suprafaţă mult mai mare şi era conectat printr-un drum cu alte aşezări. Alunecările de teren, seismele, fisurile şi eroziunea i-au redus dramatic dimensiunile, rămânând în cele din urmă spectaculos şi solitar pe o culme răzleaţă. Iarna, când norii sunt la altitudine joasă, Civita arată asemenea unui castel plutitor. Într-o zi senină, stânca pe care este aşezat, arată asemenea unei felii dintr-un tort cu mai multe straturi.

Albina se hrănește cu nectarul florilor și rapița e, de multe ori, prima lor masă importantă după o iarnă de austeritate. Fragilitatea este măsurată parţial de un ''extensometru'', o vergea externă telescopică care detectează mişcarea. Ceea ce s-a păstrat până astăzi din Civita datează în mare parte din perioada medievală şi are aproximativ de metri lungime şi 90 de metri lăţime, echivalentul a mai puţin de două terenuri de fotbal. Piaţa principală este de mărimea unui teren de baschet.

Odinioară de trei ori mai mare decât dimensiunea actuală, de-a lungul secolelor, cartiere întregi s-au prăbuşit din cauza alunecărilor de teren. În prezent, este accesibilă vizitatorilor prin intermediul unei rampe abrupte şi lungi, pe care pot trece pietoni şi maşinuţe de golf.

Numărul rezidenţilor permanenţi variază între 10 şi 14 în funcţie de anotimp.